„Anul acesta îmi fac majoratul la Doka, am venit în 2004”, glumește Mirela Roșca, directorul financiar al companiei. Autodidact de fel, mereu în căutare de ceva nou, în tot ceea ce a făcut a pus multă pasiune.

Își amintește cu drag de cei 10 ani în care a fost învățătoare la clasele I-IV, de ore, de toți copiii pe care i-a format și asupra cărora și-a lăsat amprenta. Cu mulți dintre ei ține și astăzi legătura. A fost mândră că o perioadă chiar a fost colegă cu foștii săi profesori. De aceea a fost o decizie grea să își schimbe cariera și să se alăture echipei Doka: „Nu mi-a fost niciodată rușine de muncă sau de vreo meserie, am făcut ce a fost nevoie pentru a-mi hrăni pasiunile. Nu îmi permiteam mai nimic din salariul de dascăl. Astfel că dimineața eram la școală, iar în timpul liber am avut aproape mereu un alt job: fie făceam meditații, fie eram baby-sitter, fie lucram în puburi”, ne povestește Mirela. Și-ar fi continuat cariera în învățământ, dacă era remunerată corespunzător pasiunii pe care o depunea ca învățătoare.

Toți anii de psihologie și pedagogie din liceu au ajutat-o mult la Doka: „Secretul a fost că nu mi-am propus nimic la Doka, totul a fost progresiv și am crescut o dată cu compania. Eu sunt exemplul cel mai bun că se poate.”

Mirela a ajuns la Doka datorită fostului director economic de la acea vreme, care și ea era tot fostă învățătoare. A venit la Doka începând cu o practică în vacanța de vară și i-a plăcut, iar din septembrie a rămas ca angajat full-time. Fiind studentă la drept, așteptările ei la Doka erau că se va înființa un departament pe partea legală și va urma o carieră ca jurist, dar viața a purtat-o în alte direcții, cele financiare.

„La începuturi eram cam 9 oameni într-un apartament de 3 camere. Făceam orice, mergeam la poștă, întrebam cu ce pot ajuta, toate ca să învăț cât mai repede. Fiind un spațiu mic, tip open-space, ascultam ce se discuta, ascultam spețe și învățam. Am văzut ansamblul business-ului din start. Pe atunci firma era mica și am asimilat pe etape. Acum, la nivelul de dezvoltare și complexitate al companiei, ar fi mai greu.”

Fiind un domeniu cu totul nou, Mirela a avut multe de învățat, dar a luat lucrurile metodic, folosindu-și logica și structura pedagogică. A furat meserie de la fostul director economic, iar faptul că este conștiincioasă și organizată a ajutat-o mult. Una din cele mai mari provocări ale sale a fost în 2006 când, de la sediul central a venit directiva de implementare a unui nou sistem financiar, SAP-ul. Toate explicațiile erau în limba engleză, iar ea traducea aceste procese în limba romană pentru șeful departamentului. Ceea ce făcea ea nu era o simplă traducere, ci încerca să înțeleagă ce se afla în spatele acelor funcții, pentru simplificarea și optimizarea proceselor companiei.

„În 2008 directorul economic a plecat și acela a fost botezul meu. După 4 ani de ucenicie a trebuit să preiau departamentul și să îl conduc. Am rămas singură și a trebuit să mă bazez pe mine. Această răspundere mi-a dat impuls, m-a provocat și m-a responsabilizat”, ne zice Mirela. De atunci, în orice s-a implicat a dat tot ce a fost mai bun. Cariera de jurist a fost dată la o parte pentru una în domeniul financiar. În mod natural a urmat facultatea și un master în contabilitate devenind astfel director economic.

Nu doar pe latura profesională este mulțumită la Doka, ci și de relațiile pe care le-a dezvoltat cu colegii ei. Teambuilding-urile au ajutat mult la interacțiunea dintre oameni: „Ajută să fii colega Mirela, nu doar contabilul Mirela și să te porți ca un copil aflat în tabăra :-). Simțeam că eram o mică familie, atât local, în România, cât și cu cei de la sediul central din Amstetten, Austria. Pe vremuri, când nu erau atât de multe procese și totul standardizat, apropierea dintre colegi era mai mare.” Apreciază modernizarea tehnologică ce a simplificat operațiunile zilnice, dar în același timp, Mirela este de părere că toate acestea au dus la o abordare formală și impersonală: „Odată cu creșterea resurselor financiare, relațiile umane s-au deteriorat. Nu mai avem timp - aceasta este era în care trăim, dar ține de noi să ne păstram latura umană și să nu devenim un user în spatele calculatorului.”

Pentru Mirela comunicarea și adaptarea au ajutat-o mult în viață. Pentru a învăța dintr-o experiență crede că o persoană trebuie să fie în primul rând deschisă și să conștientizeze ce lecție are de învățat: „Ce te învață viața, nu te învață nicio carte. ”

Pe viitorii colegi îi sfătuiește să conștientizeze momentele când e important să aibă răbdare, să știe când să vorbească, când să tacă și când să asculte. Un alt sfat ar fi să se străduiască să înțeleagă și să nu le fie rușine să întrebe dacă nu înțeleg ceva. Întotdeauna este directă și spune ce are de spus. De asta i se mai zice câteodată și Urzicuța, care, deși știm că ustură, are și multe beneficii. Are un suflet de Robin Hood și a fost avocatul multor colegi pentru diverse situații cu care s-au confruntat. Dar în ultimii ani a încercat o nouă abordare: „Fiecare coleg trebuie învățat să își susțină cauza, de aceea acum în loc să le dau peștele, îmi învăț colegii să pescuiască.”

Jobul de la Doka a ajutat-o să își găsească un echilibru atât în muncă, cât și pe plan personal. „Doka mi-a oferit întotdeauna înțelegere în situații dificile atât personale, cât și profesionale, dar nici eu nu cer fără să dau în schimb tot ce pot mai bun. Dacă muncești, ești remunerat, iar salariul îți permite să îți faci plăcerile. Viața nu este doar muncă iar compania câștigă dacă ești odihnit, relaxat și echilibrat”.

Mirela este de părere că succesul este diferit în funcție de fiecare etapă a vieții: „Pentru mine succesul acum înseamnă să fac ceea ce îmi place, să am parte de echilibru și armonie în toate aspectele vieții care formează un întreg.”

Privind în viitor, Mirela este deschisă provocărilor ce ar putea apărea. Pasionată de dans încă din copilărie, nu neagă posibilitatea ca oricând de acum încolo să își îndeplinească visul de a dansa: „Dacă îți dorești cu adevărat, orice este posibil”.

Dată articol: 08.03.2022